- mai 1990, publicat în volumul "Între D-zeu şi neamul meu". Ioan Alexandru era împreună cu câţiva cunoscuţi, printre care şi o doamnă din Anglia.

- Comunismul e forma ideală a democraţiei. Mi-au luat un interviu doi polonezi. Unul avea interes şi ălălalt era translator. Mi-a spus: "Eu l-am tradus pe Cioran în poloneză şi nu se compară cu dumneavoastră. Se vorbeşte despre democraţie, şi la Varşovia, şi la Bucureşti. Ce părere aveţi despre democraţie?" "Păi, zic, n-am nici o părere personală. Mă bizui pe doi filosofi antici şi unul modern. Cei antici sunt Platon şi Aristotel. Platon spune că sunt următoarele forme degenerate de guvernământ: tirania, oligarhia şi democraţia. Iar Aristotel spune că democraţia e sistemul social în care face fiecare ce vrea. Iar Henri Bergson spune că democraţia este singurul sistem politic comparabil cu demnitatea şi libertatea umană, dar are un viciu: n-are criterii de selecţie a valorilor de conducere". Zice polonezul, "ştiţi ce să reproduceţi pentru mass-media? Că Henri Bergson spune despre democraţie că e singurul sistem politic compatibil cu libertatea şi demnitatea umană. Restul faceţi-le uitate". Da, dar eu, ce-i în guşă şi-n căpuşă. Nu mă dau înapoi... nu pot să mint.

- Dar se pare că v-aţi referit numai la teorie, nu şi la practică.

- Doamnă, teoretic - adică explicativ - tehnic - adică configurativ - şi practic - în sens kantian, normativ - comunismul e nul. E nul teoretic. În nişte medalioane de antropologie economică scrise în Cuvântul lui Nae lonescu, eu am o premisă. Erau 17 medalioane, cu concluzii, pe două pagini mari de Cuvântul: Perspectivele economice ale României moderne. Dar concluziile astea le-a cenzurat regele. Premisa mea majoră pentru toate cele 17 medalioane de antropologie economică modernă este una platonică: tot ce teoretic este just, este practic necesarmente just. Nu şi invers, că oamenii au practici sinistre în istorie. Dacă teoretic e fals, totul e fals.

- Dacă am lua în discuţie cazul mişcării de dreapta de la noi, ea a avut nişte idealuri nobile, creştinismul, ideea naţională... Pusă în practică...

- A dat greş. N-a gândit corect. N-a gândit corect!

- Unde vedeţi greşelile în gândirea de dreapta?

- În absolutizarea totalitarismului care este european falimentar. Această mişcare legionară a făcut aceeaşi eroare pe care a făcut-o Carol I. Iar un Ferdinand de Hohenzollern - care a socotit Germania o forţă invincibilă ... Şi a fost bătută Germania în primul război mondial şi a fost bătută şi în al doilea război mondial... Excesele: absolutizarea ideii totalitare care confiscă personalitatea şi mai ales ignoranţa în ceea ce priveşte onestitatea lui Hitler, acestea au greşelile. Hitler a spus: nu respect decât un cuvânt, cel dat poporului german de a-l face stâpân. Iar Ribbentrop a declarat că Germania n-are nevoie în Europa de prieteni, ci de supuşi. Ei, cum poţi să mai fii colaborator cu un asemenea imperialism?!

Şi ruşii sunt la fel, dar ei nu spun asta. Ruşii sunt mai perfizi. Ruşii, când te ocupă şi te declari de acord, spun că eşti progresist, iar când le rupi fălcile, eşti fascist şi reacţionar. Ruşii sunt mai abili politic decât germanii. Dovadă că au reuşit să facă din braşoava asta roşie, din ruşinea asta care e bolşevismul, o supraputere mondială, să impună Statelor Unite situarea bolşevismului la rang de supraputere. Este sau nu? Este! Şi discută despre Europa aplicându-i principiul umilitor: "De nobis, sine nobis". Unde e Europa în conversaţia dintre aceste două cirezi, cele americane şi cele ruseşti? Avea dreptate Talleyrand: "Tot ce e exagerat este insignifiant". S-a exagerat naţionalismul. Naţionalismul poate fi practicat şi cuviincios. Nimeni nu poate interzice unui popor să-şi trăiască tradiţia şi istoria cu gloriile şi înfrângerile ei. Pârvan zice: "Etnicul e punct de plecare şi universalul punct de sosire". Eu, ca naţionalist, am gândit multă vreme că naţiunea e punctul terminus al evoluţiei universale. Când dispar popoarele, intrăm în Turnul Babilonului. Cioran zice odată: "Bine mă Petrică, dar naţionalismul nu înseamnă negarea speciei omului, înseamnă o configuraţie a acestei specii în competiţie de neamuri". Păi, cine mă împiedică pe mine, român, să-l traduc pe Dostoievski şi să-i scriu cărţile mai bine ca el şi decât orice rus? Cine?

A fost odată comemorat Dostoievski la Bucureşti de "o anumită presă "- cum îi zicea şi Everac - presa din Sărindar. Şi Arghezi zicea că Dostoievski e un bivol care a călcat într-o grădină cu crini, fleacuri d'astea, metafore pour epater le bourgeois. Singurul om inteligent dintre scriitorii români, care l-a definit cum trebuie pe Dostoievski, a fost Cezar Petrescu pe care eu îl respect. Ştiţi Scrisorile unui răzeş şi Întunecare. E un real spiritual. E mai real decât impostorul filosof Camil Petrescu, pe care Călinescu se grăbeşte să-l facă intelectual. Am citit un studiu despre Husserl al lui Camil Petrescu şi m-a întrebat Radu Popescu, directorul revistei Teatru - mă dusesem să beau o cafea naturală acolo -"maestre, zice, - că el a fost subalternul meu la Economie - avem un manuscris moştenit de la Camil Petrescu despre Husserl. Eu nu sunt filosof, spune şi mie merită să-l publicăm"? După ce-l citesc - mi-a făcut o cafea, acolo - zic: "Măi, treaba ta, poţi să-l publici, mai ales că nu-l înţelege pe Husserl multă lume; nimeni nu înţelege. Dar să ştii, eu n-am înţeles ce scrie Camil Petrescu. Nu e de mintea mea, e de Spitalul nr. 9 şi eu nu sunt psihiatru. Nu ştiu unde să-l categorisesc în altă parte. Nu e zdravăn".

- Îl ştiţi pe Ştefan Teodorescu de la Heidelberg ?

- Păi da. A spus că i-a citit studiul despre Husserl al lui Camil Petrescu, lui Heidegger. El mi-a spus asta. Şi Heidegger a leşinatde râs. Heidegger a spus: "Ce destin trist are în Balcani Husserl". Zice, "mai citeşte-mi, domnule Teodorescu, că sunt foarte indispus În dimineaţa asta şi studiul ăsta e foarte distractiv". Heidegger e ucenicul lui Husserl, da' nici el nu e zdravăn, să ştii. După ontologia individualului - în faţa căreia se închină Noica - omul e obligat să trăiască obsesia neantului. Iese din anonimat şi autenticitatea şi-o dovedeşte trăind neliniştea cotidiană a neantului. Heidegger, deci, te obligă să trăieşti murind. E frumos! Adică să crapi în fiecare zi. Nu e zdravăn! De altfel, Windelband face istoria filosofiei şi spune că filosofia, ca ştiinţă globală a vieţii şi universului - această pretenţie a filosofiei, cum o defineşte şi Bacon undeva - de la Aristotel până astăzi, filosofia, care încearcă sinteza ştiinţelor sau autonomia faţă de ele - cum vrea Blaga, sau teoria adevărului dublu din Evul Mediu - filosofia, spune Windelband, este ştiinţă exclusiv europeană. Asia - aici are un dispreţ aristotelic - n-are decât sisteme etice şi religioase. Iar eu spun despre pretenţia filosofiei la autonomie, când vrea să fie s c i e n t i a  s c i e n t i a r u m, când vrea să extragă din ştiinţele naturii esenţele, atunci filosofia e un parazit, iar dacă e autonomă, e nulă. Am în toată biblioteca asta din faţa mea un singur lucru adevărat, Toma D'Aquino. Atât, restul nu-l arunc fiindcă e podoabă aici în cameră. Filosofia autonomă faţă de fizica şi astronomia modernă e zero. Filosoful care nu intră în laborator, care nu utilizează aceste trei metode cu rigoare, observaţia, experimentul şi raţionamentul, bate apa-n piuă. Despre univers nu poate spune nimic decât dacă se adresează macrofizicii şi microfizicii şi atunci se duce la ştiinţă şi e parazitară, iar dacă speculează singură, spune braşoave.

Unii spuneau că filosofia a înlocuit religia. Dintre discipline, ştiinţa modernă a înlocuit tocmai filosofia. Nu mai e nevoie - la fantasticul progres al ştiinţei moderne - de filosofie speculativă. Iar religia se situează peste ultimele speculaţii teoretice ale ştiinţei, prin Adevărul absolut unic, care e Dumnezeu, transcendent în esenţa, principiul unic al tuturor lucrurilor. Să vină un laureat al premiului Nobel ateu, pe care să-l scuip în ochi. Ce-o să-mi spună el? O babă care cade în faţa icoanei Maicii Domnului străbătută de Absolut e om şi ăla e dihor laureat. În Predica de pe munte - r e t r o  s a t a n a! - Isus spune: "împărăţia mea nu e din lumea aceasta". Asta-i nemaiauzit! Du-te în împărăţia Lui cu trenul sau cu racheta dacă poţi. Nu poţi! înotăm în Univers ca mormolocii, şi lumea lui Hristos se situează transcendent ca-n Predica de pe munte, în mod etern. Cine n-a putut fi înlocuită? Religia! Iar filosofia care speculează autonom face onanie mintală. Iar dacă vrea să scoată, să extragă esenţe din ştiinţele naturii, e parazit. Atât! Nu îndrăzneşti să spui despre religie, teologal vorbind - dacă eşti cinstit - că a fost înlocuită de filosofie sau de ştiinţă. Un creştin îţi spune că adevărul se defineşte prin jocul celor două lumi: cea de aici o oglindeşte imperfect pe cea de dincolo. Spune contra dacă poţi. Ia zi!

Îmi spune cineva că evoluţia e o ipoteză de lucru. Zic, domnule, te rog să-mi răspunzi mie, ca evoluţionist - cum e Haeckel, tâmpitul ăsta - când, unde, cum, de ce şi în ce formă - întrebări obligatorii pentru adevăr - ai apărut dumneata ca h o m o  s a p i e n s, cel care eşti astăzi. Ia răspunde. În spaţiu! - spune el. Am descoperit nu ştiu ce femur în Indonezia. Păi, te tăvăleşti de râs. Aşa mă faci şi elefant şi mamut şi... Foarte bine. Spune paleontologia sau vreo ştiinţă naturală când a apărut h o mo  s a p i e n s? Kant spune că h o m o  s a p i e n s a apărut atunci când a început să gândească speculativ, deci odată cu filosofia. Spune cineva că singurul valabil şi azi e Moise: "Dumnezeu a făcut omul după chipul şi asemănarea Lui". Combate-l dacă poţi. Încearcă şi demiurgul platonic în Timeu. Îi face ba picioare, ba ficaţi, te prăpădeşti de râs la geniul lui Platon.

- Aş vrea să vă întreb cum vedeţi participarea românilor de acum la mântuirea lor? Cum pot conlucra mântuirea lor în situaţia de acum?

- Simplu, ducându-se la Biserică. Şi folosind ştiinţa ca peria de dinţi. Tot ce spune ştiinţa să nu-i lase cu gura căscată şi tot ce spune un popă de la Cucuieţii din Deal să considere adevăr ritualic. În Biserică se mântuiesc, "Nulla salus extra Eclesiam" spune Sfântul Ciprian. Biserica! Are un instrument de mântuire poporul român că are Biserică şi preoţi. Ce să caute altceva?!

- Dar Biserica trece printr-o criză acum.

- Trec popii, nu Biserica. Trece personalul administrativ prin­tr-o criză, nu Biserica.

- Atunci cum să facem cu încrederea în preoţi?

- Păi, să faci ce zice popa, nu ce face popa. Sacerdotul creştin nu e mistagog, el nu interpretează misterele, misterele sunt supraraţionale. Mistagog e păgânul care interpretează falsa lectură a vieţii şi Universului şi asta se cheamă mitologie. Preotul creştin nu tălmăceşte misterele ci le comunică, fiind învăluit ritualic de ele ca şi credincioşii. Dogma euharistiei, dogma Trinităţii; ce, e de nasul unui Papă să comenteze, comportă asta comentarii? E un joc savant etern al preotului creştin conştient, între g n o s i s- cunoaştere - care e lumească - şi p i s t i s, care e credinţă.

- Noi trebuie, fără îndoială, să facem din viata noastră o euharistie.

- Nu. Noi nu putem face acest lucru. Asta o face oficiul sacerdotal şi Hristos care operează în acest oficiu.- Da. Dar ce se întâmplă cu viata? Ce facem În afară de Biserică?

- Pai, când plecăm din Biserică nu minţim, nu furam, nu urâm, ne iubim unii pe alţii, ne ajutăm unii pe alţii... Ca, de pildă, fratele unui muzician român, a făcut o declaraţie senzaţională: "Fraţilor, hai să ne iubim că avem destulă vreme să ne mâncăm unii pe alţii". Sau cum spune Zovscenko, un umorist rus. Are o schiţă Suferinţele sărmanului Werther, după titlul lui Goethe. Ce păţeşte un rus într-o zi la Moscova? Pe unde se duce i se trag la picioare în cur. E ofensat pretutindeni. Seara, rusul, după ce culege un sac de ofense şi de suferinţe, se aşează la orizontală şi zice: "Fraţilor ştiţi la ce mă gândesc eu? Hai să ne respectăm unii pe alţii de mâine încolo". Ha, ha, ha. E grozavă situaţia. Zovcenko ăsta a murit  dus de Jdanov la Polul Nord pentru că şi-a bătut joc - într-o revistă sovietică, nu mai ştiu cum îi zicea - de omul sovietic, timp de 20 de ani şi nimeni În timpul ăsta n-a băgat de seamă de ce se vinde revista aia

- Doamna voia să întrebe cum se poate ieşi din dificultăţile prin care trecem acum, în Biserică, datorită unor situaţii...-... monstruoase... - care au fost şi care mai sunt...

- Păi, trăind creştin şi întorcând spatele vremii care pute. De pildă, Platon n-a fost condamnat pentru acedie, pentru ateism, fiindcă că a avut eleganta să nu insulte Olimpul. Nu i-a întors spatele. Dacă mai suntem creştini, putem depăşi suferinţele pe care ni le impune FSN-ul.