Editura Humanitas, 1992

17 februarie 1991

A venit doctorul; tensiunea bună, circulaţia proastă. Trebuie mai multă mişcare. «Mă mişc suficient de mult printre idei, domnule doctor…» Îmi dă, la plecare, sfaturi privitoare la administrarea medicamentelor. Dacă mai are crize de durere, să-l chem. După ce pleacă, discutăm despre dreptul fiecărui om, cît de redus spiritual, de a trăi în societate.

- Nimeni nu-ţi contestă dreptul la existenţă dacă eşti mediocru, dar nimeni nu face confuzie între tine, sfînt, erou şi geniu. Sfîntul, eroul şi geniul sînt fără voia societăţii, care e obligată să-i recunoască… Oamenii sînt egali în faţa legii, adică trebuie respectaţi ca atare, dar nu confundaţi, nu făcuţi identici, că e o gogoaşă… Nimeni nu ţi contestă dreptul la o viaţă umană, normală, dacă porţi masca de om. Numai că, dacă eşti mediocru, nu trebuie să te instaleze în vîrf, pentru că nu e nici în interesul tău. Acolo trebuie să stea cei dotaţi, care sînt valoroşi şi pentru ei, şi pentru alţii.

- În generaţia dumneavoastră aţi avut mulţi dotaţi. Cioran, de exemplu.

- Cioran e mult prea inteligent pentru a fi durabil - înţelegînd prin inteligent o luciditate sterilizantă, care nu ancorează în definitiv şi parcă nici nu vrea. Are tot timpul gustul provizoratului scînteietor… În generaţia mea nimeni nu a gîndit fundamental. Nici Nae Ionescu nu a construit fundamental. A construi fundamental înseamnă, cum ţi am mai spus, a construi în sistem: fie materialist, fie idealist, fie criticist. Trebuie să te situezi undeva. În afară de sistem faci impresionism. Adică toată generaţia mea nu a depăşit strălucirea fragmentului bine făcut.

- Dar dumneavoastră cum aţi construit?

- În limba scrisă eu sînt om de dicţionar, adicå ceea ce mă interesează nu este atît strălucirea stilistică, cît precizia terminologică a cuvintelor. Cînd vorbeşti, mai colorezi ici şi colea. Dar în general nu colorez, deoarece colorînd sînt braconier în teren interzis. De fapt, eu nu sînt un om al scrisului, cu atît mai puţin al scrisului frumos.

- Dar mînuiţi o limbă foarte expresivă şi plastică.

- Limba românească? Prin ea poţi deveni vultur, dar e foarte greu de mînuit. Sau prin ea devii un cîntăreţ de strană. Limba română are virtuţi complete, adică poate fi vehicul a tot ce se întîmplă spiritual în specia om. Au lucrat strămoşii noştri la un instrument minunat! Limba română are toate premisele valorice pentru a deveni o limbă universală, dar nu ştiu dacă e posibil acest marş istoric. Dacă am fi fost un popor cuceritor… Dar ştii cum am fi devenit universali? Dacă am fi avut un stoc de Emineşti! Adică un stoc de valori. O limbă devine prin genii universală. Limba germană nu devine universală printr -un berar, brutar sau măturător, ci prin Goethe, Schiller, Kant, Schopenhauer, Rilke… Prin aceştia limba germană devine universală. Universalismul este legat de marile personalităţi, care îşi ridică apartenenţa, la o limbă sau la o etnie, la grad de model. Noi, românii, nu punctăm universalitatea nicăieri. Lipsa universalului ne face sceptici. Nu e nevoie să strici ierarhii. Te învecinezi… Nu trebuie să încerci să înlocuieşti nimic din ceea ce a rămas definitiv, ci să adaugi. Să întregeşti mereu. Noi virtuţi avem…

- Ce ne lipseşte totuşi pentru a puncta universalitatea?

- Îndrăzneala.

19 februarie 1991

«Ăştia vor să facă din mine un bătrîn sclerozat, reacţionar şi vorbăreţ. Însă cred că nu am spus nimic pînă acum care să întărească măcar una din aceste tendinţe.» Sigur că nu! «Atunci, de ce mă calcă pe nervi ziariştii ăştia?» Pentru că sînteţi în vogă. «Şi cînd n o să mai fiu?» N-or să mai vină. «Mai bine. Dar oameni de cultură, adică oameni de teapa mea, nu prea văd pe aici…» S au speriat de vîlva produsă în jurul dumneavoastră. «Dar nu eu am produs o!» Rîdem. «Ştii ce am să fac? N-o să mai primesc nici un ziarist aici, că doar nu sînt un automat care scoate propoziţii la comandă…» De unde vine totuşi verva?… «Este o vervă care mă costă. Eu nu pot să fiu spontan, şi atunci spun într o formă concisă ceea ce m-a preocupat sau mă preocupă încă.» Şi cînd mai aveţi timp să fiţi şi "serios"? «Cînd dorm sau cînd stau cu tine de vorbă…»