Către Nicolae Tatu. Apărute iniţial în revista Literatorul, 24 sept. - 1 oct. 1993. Nicolae Tatu, filozof şi matematician român, a scris împreună cu Ţuţea Manifestul Revoluţiei Naţionale.

[Berlin, la 16 ianuarie 1934]

Dragă Tatu,

Deşi "vremea vine, vremea trece", totuşi străbate prin ea cu egală prospeţime buchetul de sentimente împletit fără cusururi şi fără calcul negustoresc în scurtele noastre trăiri prieteneşti în Cetatea lui Bucur, împrejurarea face ca să intru în năpăstuita familie a absenţilor şi să suport răspunderea tăcerii. Aş încerca o explicaţie, dar mi se pare inutilă, mai ales că multe lucruri nu pot forma obiectul unor clare lămuriri, sunt simple stări de suflet la naşterea cărora colaborează cele mai felurite pricini. Probabil că, în această sarcină, sunt suplinit de un domn „dolofan, fecund şi cu ţinută literară de damă demodată prin efectul timpului şi-al sistematicii prostituării", de acel ins care, probabil, îşi desface ultimele panglicuţe stilistice. Aşa că, pot trece la noi amândoi.

Ce te frământă în momentul de faţă? Ce nelinişti te pârguiesc pentru a te oferi din plin maturităţii virile, acelei superbe şi egale distanţe de oameni şi de lucruri pentru a le putea surprinde adevărata lor înfăţişare şi-adevăratul lor sens?De bună seamă că ai trecut prin aceeaşi experienţă ca şi mine şi că, la 15 ani, ai purtat că căciula ca puiul de cioban bătut de furtună de când era mic cât un pumn! Dar asta este lumea exterioară, primele modelări proletariene, cărora le urmează rotunjirea.

În zadar, îndes în fiecare zi cantităţi apreciabile de lectură căci tot nu reuşesc să umplu golurile care se deschid neîntrerupt în mine. Uneori, îmi spun c-am ajuns şi că trebuie să mă opresc dar îndoiala şi spiritul critic rod rădăcinile entuziasmelor pripite şi-o iau de la cap. Cred că nici tu n-ai scăpat de acest supărător proces spiritual, de nevoia de a atinge ispititoare funduri. Piscurile sunt ameţitoare, iar adâncurile întristătoare şi turburătoare. Nu mă tângui pe melodia dezrădăcinării, fiindcă locul de unde am plecat eu pute şi fiindcă plesnesc de conştiinţă citadină (citadinul oferă perspectiva cetăţeanului perfect în statul perfect), dar îmi vine, uneori, s-o dau în p... mă-si de cultură! Când cu entuziasm, când mecanic, fac treaba care trece dincolo de căpăţâna mea. Fă şi tu la fel!

Soarte ne vom crea-o toţi, la grămadă. Urăsc viaţa de unul singur. Aceasta este treabă de metafizician constipat.Aş fi bucuros foarte dacă mi-ai trimite câteva proaspete veşti despre tine şi despre alţii. Dacă ai vreme, dă-i drumul scrisului mărunt, îndesat şi energic. Proiectează-te în slovă!

Cu drag,
Petre Ţuţea

P.S. Te rog transmite salutări lui Pavel Pavel, V.V. Stanciu, Traian Herseni, Brunea Fox, Soreanu şi tuturor prietenilor şi cunoscuţilor. Le-aş fi scris la toţi deodată, dar mi-este imposibil fizic. Scriu în pat, căci sunt bolnav.

Cu Cioran mă întâlnesc din când în când. Este un băiat admirabil acest motănel în care trăieşte o imensă sete de spiritualizare. Este autentic şi-n felul în lui, întreg. A polariza în jurul unei mari pasiuni toată lumea interioară însemnează a avea curajul unei existenţe deosebite. Şi la ce vârstă! Simt o adevărată plăcere, lăsându-mă purtat în lumea lui. Cum intervine elementul politic în discuţie, începe cearta, în zadar, mi-aşez eu autorii în coloană de marş şi conceptele în prima linie de luptă, căci nu reuşesc să mişc un fir de păr în capul acestui minunat anarhist moral.

[Berlin, la 23 aprilie 1934]

Dragă Tatu,

Nici vârsta, nici vremea care trece, nici cultura, nimic din ceea ce formează belşugul conştiinţei noastre princiare nu sunt cauzele reale ale dezgustului şi ale deznădejdii. Pentru o conştiinţă cu ferestrele deschise spre lume nu există bătrâneţe, vreme şi moarte şi nici sărutare la marele ospăţ al cunoaşterii. Niciodată trupul existenţei, care se cere mereu filtrată, nu va fi plin! Este veacul acesta complet sleit, ale cărui zvârcoliri supără sensibilitatea pregătită şi ascuţită pentru ceea ce în mod necesar va urma. Anticipările istorice, fie că au caracterul unei mari profeţii, fie că se reduc la simple trăiri personale, produc multiple neplăceri inerente procesului de desadaptare. Contemporanii par a se screme la dezlegarea unor mari enigme, a căror explicare o caută în sânge, în lună, în onoare şi în amor! în realitate, adevăraţii cercetători şi cunoscători ai cauzelor răului s-au lămurit şi tac trişti, pezevenchi, micile bestii a căror plămadă morală nu poate fi curăţită de otrăvitoare impurităţi anunţă ultimul val istoric, urmărit de un ospăţ murdar şi sângeros. Mă gândesc la imbecilii Gărzii de Fier, inutili turburători ai stătutelor ape burgheze.

Nu urî şi nu dispreţul pe nimeni, ci consumă totul în actul înţelegerii. Şi eu am purtat în mine o „cantitate enormă" de scârbă, dar am reuşit s-o elimin încet după ce mi-am dat seama că este foarte greu să stabilesc "răspunzători" pentru neliniştile şi dezgustul meu într-un ins sau altul care-mi dă târcoale. Studiază de rupe pământul şi iubeşte o bibilică oarecare scumpă ca primăvara aceasta, aşa cum fac şi eu, cum face Sorin Pavel şi cum poate face la această oră multă lume! De ce-ti consumi tu clipele, numărându-le? Trăieşte-le! Studiu şi amor! Şi-apoi, cumpătează-ţi dispreţul!

N-ai vreme şi nici energie suficientă să dispreţuieşti toată lumea. Cererea pentru această marfă este aşa de mare, mai ales astăzi, că nu văd posibilitatea restabilirii echilibrului pieţei. Puţină glossă eminesciană, filosofie stoică, o boare de cinism şi trăire personală filtrată! Nu te macină inutil, împleteşte măestrit contradicţiile tale interioare şi, de câte ori surprinzi o unitate, devoreaz-o! În ziua când vei simţi nevoia unei mari şi zguduitoare drame personale, atunci schimbă pista gândurilor, creează-ţi noi atitudini de viaţă şi trăieşte conform lor. Dar eu cred că mai este vreme până atunci.

Nu turbura splendoarea lumii reale cu plăsmuiri fără sens! Trăieşte adânc, iubite prietene, iar restul lasă-l în sarcina zilei de mâine sau a micilor bestii moraliste, a celor căcăcioase pupeze care mai fac încă carieră în România, prin predici!

Cu drag te îmbrăţişează,
Petre Ţuţea

P.S. Sorin Pavel va da în curând doctoratul şi va veni în ţară. Eu studiez pentru mine însumi! Salutări cordiale lui Pavel Pavel şi lui Cristureanu. Mi-e dor de ei. De asemenea, salută-l pe Herseni din partea mea.