Paradigmă, Parrhesia*...
 

Paradigmă

Model fundamental. După Platon, Ideile sunt paradigme, forme primordiale ale realităţii concrete. Conceptul este discutat pe larg de Ţuţea în Reflecţii religioase asupra cunoaşterii şi în eseul Mircea Eliade.

Parrhesia*

A spune adevărul direct, fără frică de consecinţe. În grecia antică era o virtute cetăţenească. Termenul a fost analizat exhaustiv de Michel Foucault în seminarul său de la Berkeley, sesiunea de toamnă, 1983 ale cărui note au fost publicate cu titlul Fearless Speech şi pot fi citite în întregime aici.

Cităm: "...In the greek conception of parrhesia, however, there does not seem to be a problem about the acquisition of the truth since such truth-having is guaranteed by the possession of certain moral qualities: when someone has certain moral qualities, then that is the proof that he has access to truth - and vice versa.

".. În concepţia greacă de parrhesia, totuşi nu pare să existe aceeaşi problemă în legătură cu dobândirea adevărului, deoarece a avea adevărul în acest mod este garantat de posesia anumitor calităţi morale: când cineva are anumite calităţi morale, aceasta e dovada că are acces la adevăr - şi invers.

ex.:
"...E ceva pur în el. E un om incapabil de cinism. Nici în gândire, nici în viaţă. (...) Ţuţea este un om care nu minte... în tot ce spune este el însuşi. (Emil Cioran despre Ţuţea în filmul Petre Ţuţea şi Emil Cioran: O întâlnire posibilă de Gabriel Liiceanu şi Sorin Ilieşu). Un clip din acest film poate fi găsit în secţiunea Arhivă > Video .

v. Reflexivitate, Trăirism

Personalitate

Persoană cu aptitudini şi calităţi morale deosebite; persoană marcantă (DEX )

"O personalitate poate fi definită prin W e l t a n s c h a u u n g, adică prin concepţia globală a vieţii şi lumii. Aşa cum s-a spus, această W e l t a n s c h a u u n g poartă pecetea stilului de epocă, întemeindu-se pe o 'justă cunoaştere a naturii şi a culturii şi pe autocunoaştere.' Subliniez faptul că justul poartă pecetea epocii; nimeni nu este posesorul adevărului absolut, dar dacă vrea să fie intelectual, trebuie să aibă conştiinţa teoretică a vremii sale." (Petre Ţuţea, Aurel-Dragoş Munteanu )

"Eu definesc personalitatea ca fiind acel individ înzestrat cu capacitatea de a se dărui. Eroul e o personalitate - deoarece nu‑şi mai aparţine." (din Jurnal cu Petre Ţuţea , de Radu Preda)

Plăsmuire

Alcătuirea unui material preexistent. După Ţuţea, omul nu creează, ci plăsmuieşte. Termenul pare a fi preluat de la Blaga.

Primire

Conceptul central al "gândirii teologale", pe care Ţuţea îl distinge explicit de "căutare", propriu mai degrabă filozofiei moderne. Primirea este o valorizare a revelaţiei, cu ajutorul raţiunii, care însă nu poate ajunge direct la conţinutul cunoaşterii. Conceptul se leagă subtil de celelalte concepte dezvoltate de Ţuţea în cadrul "filozofiei nuanţelor" (gust, rost) şi în cadrul teatrului seminar (mască, vocaţie). 

v. Căutare, Teologal, Gust, Mască, Vocaţie, Rost, Euporie

Psihologie

Ştiinţă a sufletului.

Psihologia raţională este ramura metafizicii care se ocupă cu structura noetică, afectivă şi volitivă a sufletului. În sens modern, este ştiinţa facultăţilor şi funcţiilor mentale şi a comportamentului uman.

Psihologism

Modul psihologic de abordare a problemelor filozofice, mai ales cele de logică şi epistemologie, dar şi de etică şi estetică. Psihologismul, caracteristic filozofilor empirişti (Hume, Mill), a fost aspru combătut de Russel şi Frege, apoi criticat exhaustiv de Husserl în primul volum al Cercetarilor Logice (Logische Untersuchungen). 

"Tendinţa de a face să domine punctul de vedere psihologic, în gnoseologie şi logică ... Psihologismul este pretenţia psihologiei de a absorbi filozofia, sau cel puţin, de a-i servi ca fundament" (André Lalande, Vocabulaire technique et critique de la Philosophie, Paris 1968 - citat de Ţuţea)