Judecată...

Judecată

Cunoaştere discursivă (exprimată ca o propoziţie) despre raportul între termeni. Judecăţile sunt clasificate de Kant în patru categorii cu trei tipuri fiecare:

Cantitate: Generale, Particulare, Singulare

Calitate: Afirmative, Negative, Infinite

Relaţie: Categorice, Ipotetice, Disjunctive

Modalitate: Problematice, Asertorice, Apodictice

După conţinutul cunoaşterii, judecăţile sunt analitice şi sintetice, a priori şi a posteriori. O judecată este analitică dacă, d.p.d.v. strict logic negarea ei implică o contradicţie, sintetică în caz contrar. Judecăţile a priori sunt deductive, iar cele a posteriori inductive (acestea din urmă provin din generalizarea experienţei). Judecăţile analitice sunt întotdeauna a priori, cele a posteriori sunt sintetice, însă există şi judecăţi sintetice a priori. Un exemplu folosit de Kant este judecata matematică 7+5=12. Una din temele principale ale Criticii Raţiunii Pure de Immanuel Kant este justificarea judecăţilor sintetice a priori, adică explicarea bazelor metafizice ale cunoaşterii omeneşti, care fac ştiinţa posibilă.

v. Categorii, Substantival (Stil)