Gerunziu*, Gravitate...

General

Contrarul individualului. Un termen logic; de ex. conceptele sunt generale i.e. se pot referi la mai multe lucruri, iar percepţiile individuale (singulare).

v. Totalitate 

Geniu

Predispoziţia înnăscută (ingenium) care se manifestă într-un mod original (unic) şi totodată exemplar.

Gerunziu* (stilul Gerunziv)

Formă verbală care exprimă o acţiune în desfăşurare fără referire la momentul vorbirii, la o persoană sau la un moment; participiu prezent (DEX ) Un exemplu retoric: "omul... cunoaşte neştiind" (Ţuţea, invocându-l pe Socrate).

Petre Ţuţea foloseşte foarte des gerunziul - unul din aspectele stilistice asupra cărora insistăm în Glosar. Acestă formă gramaticală evidenţiază tensiunea gândirii care încearcă să surprindă o stare de lucruri. Notă: unii editori au tendinţa să elimine gerunziul ca şi cum ar fi vorba de o lucrare literară - aşa procedează pe alocuri Gabriel Klimowicz cu eseul lui Ţuţea intitulat Mircea Eliade , publicat în volumul Între D-zeu şi neamul meu . Atragem atenţia cititorilor - contrar prejudecăţilor curente, formele şi stilurile joacă un rol important în filozofie.

ex.:
"Limitele speculaţiei omului de ştiinţă imanentist nu depăşesc metapsihologia, metalogica, limbajul mişcându-l între intuiţie şi metodă, nedepăşind utilul, comodul şi gratuitul, existând un singur mod de acces la adevăr, revelaţia." (Petre Ţuţea, Mircea Eliade)

v. Substantival, Invocaţie, Hiperbolă, Reflexiv, Repetiţie 

Gravitate

Atitudine gravă - un om grav este "Serios, demn, sever; solemn, rigid" (DEX ). În Roma antică Gravitas era una din principalele virtuţi cetăţeneşti. Ţuţea însuşi mărturiseşte că de fapt nu intenţionează să fie hazliu. 

ce spun criticii:
"Frivolitatea îl făcea disponibil pentru aventuri ale gândirii pe care spiritele grave le evită, din teama căderii în ridicol. Eliberată de obligaţia de a argumenta fiecare afirmaţie, de-a o integra într-un sistem, de-a o situa într-o tradiţie etc., inteligenţa lui ajungea repede foarte departe." ( Alex Ştefănescu, "Petre Ţuţea la o nouă lectură ")

Alte mărturii şi comentarii:
"Dacă se întampla să fie meciuri internaţionale, uneori ne ruga să închidem televizorul, spunând pe un ton de glumă, care era de fapt încărcat de seriozitate, că l-ar mâhni nespus să piardă ai noştri. În tot ce gândea şi simţea Petre Ţuţea, nu era nici o urmă de frivolitate".  (Ileana Munteanu, Puritatea îl apropia pe Ţuţea de sfinţenie , Ziarul de Duminică, 17 noiembrie 2006

Precizare:
Unii critici, ca Alex Ştefănescu, confundă o formă discursivă cu rol trezitor (cum ar fi retorica hiperbolică, sau ironia şi tonul) cu fondul. Forma se raportează la fond, nu invers - iar Ţuţea nu a fost niciodată frivol, aşa cum mărturisesc cei care l-au cunoscut îndeaproape. Citatele relevante şi legături către paginile articolelor se află pe acest sit, în secţiunea Referinţe > Citate .

Gust

Unul dintre conceptele principale ale "filozofiei nuanţelor"; facultatea "iraţională" de cunoaştere a valorilor, care complementează raţiunea. Împreună, gustul şi raţiunea stau la baza procesului de valorizare şi nuanţare.

v. Nuanţă, Valoare, Rost, Euporie