Demonstraţie, Dogmă...
 

Decizie

O hotărâre gratuită sau iluzorie. Ţuţea respinge acest mod drastic de încadrare într-o formă sau alta de trăire, mai ales în filozofie - fie că este vorba de un purism raţional, ori de o trăire fenomenală.

ex.:
Monolinearitatea deciziei curmă procesul dialectic în ins şi totodată jocul nesfârşit de nuanţe, el fiind convins că se situează în absolut, dar procesele lumii concrete îl îneacă în amărăciuni, dacă nu întoarce spatele asemenea sfântului. (Petre Ţuţea, Aurel-Dragoş Munteanu)

Demonstraţie

Înfăţişarea unei stări de lucruri. O demonstraţie este directă, spre deosebire de un raţionament. A demonstra este propriu-zis "a arăta".

v. Reflexivitate

Dialectică

Iniţial, o formă progresivă de dialog prin dezbatere, ridicată la rang de metodă, sub forma unei succesiuni de întrebări şi răspunsuri. Dialectica a fost iniţiată de Parmenide şi dezvoltată în dialogurile lui Platon. Apoi, termenul a dobândit o tentă logică şi mai tărziu, speculativă (deşi este criticat ca atare de Kant), care a culminat în aspectele trivialiste ale filozofiei lui Hegel. În fine, a fost pătat de caracterul tendenţios al dezvoltărilor marxiste, cum sunt textele lui Engels şi Lenin. 

v. Trivialism 

Dogmă

Forma discursivă a cunoaşterii revelate. Învăţătură despre adevăr, transmisă prin tradiţie. 

ex.:
Dogma este o formă purtătoare de mister, este revelată ca şi acesta (din declaraţia publicată în România Liberă, 21 ianuarie 1990)

v. Mister, Iniţiere