Basculare...
 

Basculare

Balansare, Alternare - o metaforă a lui Ţuţea care evidenţiază un anumit "colorit" al textelor şi interviurilor sale, lipsite de formalitatea rigidă a anumitor filozofi, dar şi de stilul didactic caracteristic altora - care nu provin neapărat din mediul profesoral - cum ar fi Noica.

ex.:
"Căci numai unul şi acelaşi poate exista şi poate fi gândit" (Parmenide, cit. Wilhelm Capelle). Univers sferic, deci cu centrul echidistant de limitele acestui model geometric, al universului finit. Gândire autonomă însoţită de o 'Divinitate' anterioară demersului logic - înăuntrul acestei contradicţii, centrul, construit raţional, nu este sacru şi deci nu este real, ca toate ipotezele cosmologice. Afirmaţia lui că gândirea coincide cu obiectul de care se loveşte, ceea ce implică imposibilitatea gândirii inexistenţei, adică a vidului, este o presupunere. De altfel, basculează între Unul real şi multiformul, când existent, când iluzoriu, cum ne arată Platon în dialogul Parmenide." (Petre Ţuţea, Mircea Eliade, Drumul spre centru")

"Orice mare inteligenţă basculează între filosofie şi teologie" (din interviu cu Raluca Barac )