Maieutică, Mască...

Maieutică 

Moşirea adevărului. Un mod de educare a interlocutorilor - procesul dificil pe care Socrate îl compară cu naşterea. Moaşele erau femei cu vocaţie şi cu multă experienţă de viaţă.

Ţuţea îşi educă interlocutorii printr-un model personal de integritate, care este evident în fiecare moment al discursului său. Efectele retorice stârnesc întotdeauna reacţia scontată, dacă interlocutorul este bine-intenţionat.  

ce spun comentatorii:

Faptul ca filosoful nu scria, ci vorbea, şi că avea în jur un grup de admiratori-discipoli i-a determinat pe mulţi comentatori să-l considere "un Socrate român". Petre Ţuţea, deşi în mod vizibil flatat, a respins, şi pe bună dreptate, această sintagmă. El nu făcea maieutică, ci enunţa adevăruri, pe un ton sentenţios-testamentar, uneori cu inflexiuni clovneşti. Alex Ştefănescu, Petre Ţuţea la o nouă lectură , România Literară, 8 octombrie 2003

...Petre Ţuţea este un gînditor socratic, dar în sens mai profund, iar nu acela ca i-ar fi plăcut să vorbească şi să fie ascultat, fără a-şi scrie cărţile mult aşteptate. Petre Ţuţea a scris. El poate fi apropiat însă de Socrate prin marea lui vocaţie de pedagog şi de cetăţean. Un sentiment al responsabilităţii cum n-am mai întîlnit niciodată, o aristocraţie sufletească izvorîtă din confundarea absolută cu destinele cetăţii sale, în numele unei vocaţii interioare, de a se exprima cu rost, de a fi folositor celorlalţi şi mai presus de toate de a forma buni cetăţeni, acestea constituie trăsăturile personalităţii de scriitor a lui Petre Ţuţea. Uriaşa lui stiinţă, o forţă de analiză şi o capacitate de sinteză teoretică cu totul neobişnuită au fost puse în slujba mesajului său de cetăţean absolut al unei patrii ideale. (Aurel-Dragoş Munteanu, Un filozof al nuanţelor , "Luceafărul", 1982)

notă: citate mai lungi şi legături către textele respective se află în pagina Referinţe > Citate

v. Metodă

Mască

Imagine, Caracter, Tip (după Alexandru Popescu, Petre Ţuţea Between Sacrifice and Suicide, Chapter 9, Masks)

Materie, Material

Substanţa presupusă a lucrurilor din realitatea fizic-empirică.

ex.:
Materia ca atare nu o găsim nicăieri. Materia pură e o ipoteză ... Materia e considerată ca fiind în sine şi ca substrat al tuturor lucrurilor sensibile. Aşa ceva nu s-a dovedit. Este un nou mod de a percepe Divinitatea, coborâtă la acest nivel.(din Jurnal cu Petre Ţuţea de Radu Preda)

notă: uneori "materie", "material" sunt termeni tehnici în filozofie şi nu înseamnă neapărat ceva fizic, ci orice conţinut (inclusiv cel dat de simţuri). Astfel îl foloseşte şi Ţuţea când menţionează titlul cărţii lui Scheler despre etica "materială" a valorilor - aceasta înseamnă o etică a "daturilor", i.e conţinuturilor, opusul eticii formale e.g. după logica imperativului categoric. 

v. Valoare, Real, Concret

Maximă

Afirmaţia unui principiu printr-o formulare concisă.

ex.:
"Psihologic este tot, afară de eternitate" (Petre Ţuţea, Filozofia nuanţelor).

Metafizica

Ştiinţa realului. 

v. Real 

Metodă

Procedeu strâns legat de stil şi de scop, mai ales la marii filozofi, cum sunt Parmenide, Socrate (Platon), Descartes, Kant, Husserl şi toţi filozofii radicali, interesaţi de temeiurile cunoaşterii. La aceştia, tipul şi modalitatea argumentării sunt legate de constatările iniţiale, raportate la scop, care în filozofie este adevărul.

Ţuţea refuză o anumită metodă, care în perspectivă dogmatic-creştină nu are rost. Stilul şi modul său de abordare a problemelor filozofice sunt totuşi strâns legate de gândirea socratică, cu deosebiri pe care Ţuţea le subliniază explicit. Acest mod paradigmatic de "trăire" poate fi descris ca: unitar şi reflexiv, subtil şi viguros, realist şi contemplativ. Toate celelalte aspecte (de exemplu, caracterul retoric, paradoxal sau polemic-destructiv al afirmaţiilor) sunt secundare.

v. Căutare, Nuanţă şi termenii referitori la aspectele stilistice: Gerunziu, Substantival, Reflexiv, Hiperbolă, Invocaţie etc.

Mister (Taină, Sacrament)

Acţiune prin care oamenii iau legătura cu D-zeu. În sens general, o prezenţă reală şi inepuizabilă.

v. Iniţiat 

Mistică, Misticism

Experienţa realităţii divine, invizibile, supranaturale care justifică apoi întreaga existenţă a trăitorului prin conştiinţa acestuia.