Inspiraţie, Invocaţie*...
 

Imanent

Ceea ce face parte din lumea aceasta, cea naturală.

v. Transcendent

Îndrăzneală

Cutezanţă, curajul de a exprima ceva just, nou sau neaşteptat. Îndrăzneala este strâns legată de personalitate, iar la subtilitatea unui geniu cum este Ţuţea nu poate fi niciodată confundată cu altceva. Prea mulţi critici (se exemplu Alex Ştefănescu, Dan C. Mihăilescu) îl tratează pe Ţuţea ca pe un om obişnuit, la care poate fi vorba de neruşinare, sau de lipsa riscurilor. Dimpotrivă...

v. Parrhesia, Geniu 

Influenţe*

Nu putem decât schiţa aici curentele majore care au marcat concepţia şi stilul lui Ţuţea. Trebuie mereu avut în vedere că marele gânditor nu intenţionează să fie original; filozofia sa este o formă de trăire şi participare. 

- Scepticii greci: Sextus Empiricus
- Philosophia Perrenis: Platon, Sf. Toma d'Aquino şi Gottfried Leibniz

- Neokantianismul: Hermann Cohen şi Georg Simmel
- Lebensphilosophie, Vitalism, Trăirism: Friedrich Nietzsche, Henri Bergson şi Nae Ionescu

Toate aceste influenţe complementare sunt doar repere pe drumul gândirii unui mare filozof ancorat în credinţa ortodoxă, în experienţa mistică a bisericii care mărturiseşte faptul revelaţiei D-zeului unic, "teofanic, teandric şi trinitar". 

Iniţiere, Iniţiat

Pregătire spirituală în vederea participării la o comunitate, un grup şi la misterele (tainele) reactualizate de comunitatea respectivă prin intermediul tradiţiei.

v. Mister 

Inspiraţie

O modalitate de cunoaştere, care provine din exterior sau chiar din interiorul conştiinţei şi are loc în lipsa unei înţelegeri depline ori perfect raţionale. Mai ales artiştii şi politicienii sunt inspiraţi, dar şi oamenii de ştiinţă.

ex.:
"Când Newton a fost întrebat cum a descoperit legea gravitaţiei universale, a răspuns: 'Am fost inspirat...' "(Petre Ţuţea, Omul, Tratat de antropologie creştină , Editura Timpul, 2003, p. 112)

"Nu, nu stă niciodată un zeu în colţul camerei mele când scriu eu. Sunt foarte neliniştit. Eu, care sunt creştin... Am două nelinişti: să nu se afle în expunerea mea nici o inadvertenţă terminologică şi nici o impietate." (Petre Ţuţea, în 322 de vorbe memorabile)

Precizare:
Opiniile cu iz de argument ale unor editori sau comentatori, cum ar fi Gabriel Liiceanu - care scriu despre "lipsa de inspiraţie" a lui Ţuţea folosind declaraţiile de mai sus - frizează impostura. Citatul complet, în care filozoful mărturiseşte că este mai degrabă riguros şi smerit, se află în pagina cu citatele din 322 de vorbe memorabile. Pioşenia este o virtute, iar filozofii în principiu nu sunt artişti, de aceea nu trebuie neapărat să practice beletristica! Un citat lung din Prefaţa lui Liiceanu se găseşte în secţiunea Referinţe > Citate.

v. Căutare, Invocaţie

Invocaţie*

Chemare, interpelare, citare in favoarea unui argument.

La Ţuţea, citatele sunt o formă de invocaţie. Nu poate fi vorba de enciclopedism, aşa cum consideră, de exemplu Alex Ştefănescu în tableta Petre Ţuţea - La o nouă lectură. Dimpotrivă, marele gânditor socotea enciclopedismul "o boală mintală".

v. substantivare, gerunziu