|
Obiectic, Ontic...
Obiect Ceea ce este constituit în afara subiectului, dar poate fi totuşi condiţionat, e.g. de alt obiect. Obiectic
"Lucrul în sine", cum ar spune Kant, adică un obiect gândit ca absolut. După Lalande, este "forma sub care lucrul în sine, realul, apare ca obiect"; termenul este folosit de Schopenhauer în Lumea ca voinţă şi reprezentare. v. Absolut, Ontic, Obiectiv, Valoare
Obiectiv O stare de lucruri care nu depinde de subiect. Ţuţea uneori defineşte judecăţile obiective în stil pragmatic, ca "puncte de vedere general-acceptate". discuţie:
Problema este că acest p.d.v. însuşi nu este general-acceptat, iar în afara domeniului juridic (în care Ţuţea şi-a luat doctoratul la Universitatea din Cluj, 1929) convenţionalismul evident nu este suficient, nici măcar necesar pentru a stabili un adevăr, sau chiar o faptă. În fond, putem vorbi despre erori juridice. v. Valoare Ontic *
Termenul se referă la fiinţă, realitate, stare de lucruri, fapt. A nu se confunda cu ontologic, un termen al gândirii, i.e. al discursului, interpretării. Cu toate acestea, orice este ontic trebuie justificat, ceea ce duce la problema cercului hermeneutic. Filozofia nuanţelor propune o dezvoltare empiric-nuanţată, din aproape în aproape, care presupune surse constitutive ale experienţei. |
